decembrie 12th, 2011
După ce și-a construit discursul de campanie în 2004 pe ideea că PSD a transformat România într-o ”țară de asistați social”, dreapta politică de la noi a continuat să condamne pe rând toate formele de ajutor social. Integrarea în Uniunea Europeană, îndeplinirea cerințelor comunitare și restricțiile impuse de Fondul Monetar Internațional, toate acestea au constituit argumente pentru reducerea drastică a finanțării sistemului de protecție socială. Pentru a legitima în fața populației luarea unor astfel de decizii, guvernele declarate a fi de dreapta au acreditat ideea că ajutoarele sociale sunt un fel de pomană, pe care statul o dă unor oameni care nu muncesc, ci s-au obișnuit sau, mai bine zis, i-a obișnuit PSD-ul să stea cu mâna întinsă. Din comoditate, mulți dintre noi au asimilat această imagine complet deformată.
Un guvern responsabil, de orice parte a spectrului politic s-ar afla, și-ar fi asumat soluții pentru îmbunătățirea sistemului. Un guvern autentic de dreapta ar fi stimulat societatea civilă să preia gestionarea asistenței sociale, creând o infrastructură de monitorizare, control și evaluare a rezultatelor ONG-urilor și încurajând marile companii să se implice civic prin finanțarea unor campanii de responsabilitate socială. Acest pas către degrevarea bugetului de stat de o parte din cheltuieli a fost făcut în diverse forme de toate țările europene. Mai mult, Uniunea Europeană argumentează puternic în favoarea sprijinirii acțiunilor de CSR – Company Social Responsability.
Sigur, în contextul recesiunii economice și al presiunilor externe, este normal să ne punem problema reducerii unei părți din cheltuieli. Sigur, sistemul de ajutor social este viciat, de el beneficiază și persoane care nu au în realitate nevoie de suport. Este însă datoria și responsabilitatea liderilor politici să vină cu soluții la aceste probleme, să acționeze în sensul perfecționării sistemului, nu doar să arate cu degetul acolo unde sunt probleme și să le atribuie predecesorilor sau să lase soluționarea lor în grija succesorilor. În schimb, într-o țară din ce în ce mai săracă, guvernul nostru își fundamentează în continuare strategia de ieșire din criză pe creșterea fiscalității și reducerea ajutoarelor sociale.
Dacă ar privi la programele pe termen lung adoptate de alte state europene, în special cele nordice, actualul guvern ar înțelege, în primul rând, că nu există o soluție de ieșire imediată din criză, ci este nevoie de o strategie susținută și, în al doilea rând, că nu doar măsurile de dreapta dau rezultate în astfel de situații, ci este nevoie de o combinație între eficiența economică, o piață a muncii stabilă, o distribuție echitabilă a veniturilor și, nu în ultimul rând, coeziune socială.
Atât modelul nordic – caracteristic pentru Finlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia și Islanda – cât și soluțiile propuse de laburiști în Marea Britanie se bazează, în primul rând, pe consolidarea sistemului de protecție socială, cu accent pe redistribuirea veniturilor și pe serviciile sociale asigurate de către stat, finanțate din taxe, care la rândul lor sunt colectate progresiv, în funcție de venit. În al doilea rând, investiții consistente în capitalul uman, în special îngrijirea și educația copiilor, dar și în cercetare și dezvoltare – stoparea discriminării și inechității la școală și la serviciu și protejarea locurilor de muncă. Nu în ultimul rând, o rețea de instituții care să supravegheze piața muncii, inclusiv organizații sindicale și patronale puternice, și reducerea/eliminarea muncii la negru sau la gri prin măsuri legislative.
Pe lângă toate acestea, eu cred sincer că România mai are nevoie însă și de o schimbare de atitudine, de revenirea la valorile autentice: solidaritate la nivel social și responsabilitate guvernamentală. Solidaritate deoarece trebuie să învățăm din nou să privin în jur, să îi vedem din nou pe cei care au nevoie de ajutor, să nu mai credem explicații simpliste sau comode în speranța că nouă nu ni se întâmplă nimic rău, să înțelegem că facem parte din aceeași societate și că suntem pe atât de puternici, pe cât este cel mai slab dintre noi. Și responsabilitate fiindcă guvernul are datoria de a lua măsuri pentru reducerea impactului social negativ al crizei, iar instituțiile publice trebuie să protejeze și să asigure suport categoriilor vulnerabile ale populației.
noiembrie 17th, 2009
Statul este dator sa isi asume rolul sau firesc, de organizator al societatii, de furnizor de servicii publice fundamentale, de factor de reglementare al pietelor si pe cel de corector al greselilor acestora. Statul trebuie sa fie garantul sigurantei cetateanului in fata avalansei de schimbari cu care acesta se confrunta in fiecare zi. Trebuie sa ofere fiecarui om sentimentul de siguranta si incredere ca, de aceasta data, cu adevarat, prin politicile sociale ale statului, nimeni nu va fi lasat in urma si cu totii vom lua parte la progresul societatii romanesti. Dorinta mea este ca la finalul mandatului meu de presedinte orice familie din Romania sa iti poata asigura din munca cinstita o locuinta, o scoala mai buna pentru copii si medicamente accesibile pentru cei batrani.
De aceea, eu am convingerea ca preocuparea esentiala a statului trebuie sa fie dezvoltarea si intretinerea capacitatii fiecarui cetatean activ de a ocupa un loc de munca. Locul de munca platit corect este cea mai buna sursa de dezvoltare sociala.
Ca presedinte al Romaniei voi propune un Pact National pentru Locuri de Munca, Formare Profesionala si Protectie Sociala ca motor de restabilire a increderii, solidaritatii si coeziunii sociale. Aceste Pact va fi asumat de intreaga societate romaneasca, de la partide politice pana la parteneri sociali si reprezentanti ai mediului de afaceri. El va constitui fundamentul pentru dezvoltarea unei veritabile economii sociale de piata in Romania, in care eficienta economica se imbina cu asigurarea de sanse egale tuturor. Investitia in oameni, in formarea profesionala permanenta, va contribui direct la sustinerea cresterii economice. Degeaba avem locuri de munca si forta de munca, daca oamenii nu sunt calificati pentru posturile libere din economie. Datoria noastra este sa adaptam forta de munca la nevoile pietei si sa ne asiguram ca locurile de munca nou create sunt ocupate de oameni bine pregatiti. In acest sens voi continua sa sustin cu toata convingerea atragerea de bani europeni prin Fondul Social European pentru instruirea fortei de munca. Numai anul acesta, prin proiectele aplicate in cadrul acestui program au fost ocupate sau mentinute cateva zeci de mii de slujbe. Aplicarea acestui program in sine a dat de lucru la peste 11.000 de experti, oamenii cu inalta calificare, pentru evaluarea si implementarea proiectelor. Voi incuraja intotdeauna programele pentru crearea de locuri de munca in randul categoriilor vulnerabile.
Astfel, voi propune guvernului acordarea de stimulente fiscale si financiare companiilor care creaza slujbe pentru persoanele cu varste de sub 25 de ani si celor de peste 45 de ani. In felul acesta ne apropiem catre un deziderat firesc al oricarei economii sociale de piata si anume ocuparea integrala a fortei de munca.
In acelasi timp, voi incuraja guvernul sa creeze locuri de munca in economia sociala – asistenti sociali, insotitori, educatoare, supraveghetoare, etc. In acest fel, vom oferi un sprijin real pentru cei care isi cauta un loc de munca, dar asiguram si protectie sociala autentica pentru cei vulnerabili – batranii singuri, copiii abandonati, persoane cu nevoie speciale.
Avem nevoie de o noua lege a CES, capabila sa transforme acest mecanism de consultare sociala intr-un dialog deschis si eficient intre toate categoriile societatii. In acest sens, prioritara este includerea in CES si a reprezentantilor IMM-urilor, a investitorilor straini si a organizatiilor neguvernamentale. Trebuie sa gasim o solutie de reprezentare si consultare a muncitorilor din zona nesindicalizata. Incurajarea dialogului social va fi intotdeauna o prioritate a mandatului meu prezidential.
Politicile de securitate sociala si politicile familiale trebuie insa scoase de sub influenia deciziilor electorale. Pensiile si alocatiile pentru copii nu sunt “pomeni electorale”, ele au nevoie de o strategie de durata, care sa asigure beneficii reale pentru cei vulnerabili si stabilitate pentru sistemul public.
In acest sens, voi sustine ca toate beneficiile sociale sa fie definite in raport cu salariul mediu, cel care rezulta din functionarea economiei si mai putin din deciziile de campanie electorala. Obiectivul meu este asigurarea predictibilitatii si a stabilitatii pe termen lung in domeniul social, iar pentru a reusi acest lucru trebuie ca toata lumea sa inteleaga faptul ca pensionarii si familiile cu venituri reduse nu intra in categoria persoanelor asistate social.
Ca presedinte al Romaniei eu imi doresc o tara in care nimeni nu este lasat in urma, indiferent de varsta pe care o are, de locul unde traieste si munceste, de abilitatile fizice si intelectuale pe care le are. Ma voi lupta in continuare pentru drepturile pensionarilor, pentru ca statul are o obligatie morala si legala fata de milioanele de romani care au muncit o viata pentru progresul societatii. Voi sustine Legea unitara a pensiilor publice, care va consacra, in mod real, principiul contributivitatii.
Ea va aduce echitate in sistemul public de pensii, prin eliminarea pensiilor de lux din sistemul bugetar si cresterea pensiilor mici, inclusiv cele ale pensionarilor cu grad de invaliditate, dar si a pensiei sociale minim garantate. Dincolo de sprijinul financiar pe care il merita, eu am convingerea ca primii dintre pensionari care merita atentia si grija noastra sunt cei singuri, care nu se bucura de sprijinul familiei. Pentru batranii singuri voi promova proiectul “O casa de batrani in fiecare judet”, astfel incat, fiecare dintre ei sa poata beneficia de facilitati moderne si de ingrijire adecvata. Mai mult de atat, propun adoptarea legislatiei necesare pentru a stabili cat mai clar care sunt drepturile pensionarilor. In acest fel, milioane de oameni ajunsi la varsta a treia isi vor putea cere in mod legal drepturile pentru care au muncit o viata intreaga. Problema sistemului de pensii nu este doar a celor ajunsi la batranete. Generatiile mai tinere contribuie in fiecare luna la sistemul public de pensii, dar si la Pilonul II de pensii private obligatorii. Impreuna cu reprezentantii institutiilor publice si private implicate in gestionarea Pilonului II de pensii vom gasi solutiile pentru garantarea randamentului acestora.
In acest fel, oamenii vor fi protejati de socurile de pe pietele financiare si vor avea siguranta ca se vor putea bucura la pensie de veniturile cuvenite. Aceste masuri de protectie sociala sunt necesare, pentru ca saracia ramane in continuare una dintre problemele si provocarile serioase cu care se confrunta tara noastra. Avem peste 4 milioane de romani, cu 140.000 mai multi decat in urma cu 5 ani, care sunt nevoiti sa traiasca la limita saraciei, cu mai putin de 10 lei pe zi. Pentru acesti oameni avem nevoie de solutii, iar raspunsurile nu vor putea veni de la o singura institutie. Problema saraciei afecteaza intreaga societate si suntem cu totii responsabili de combaterea ei.
Ca presedinte al Romaniei voi sustine infiintarea unui Comisar national pentru combaterea saraciei care sa stabileasca directiile de actiune publica in domeniul protectiei sociale. In acelasi timp, sustin introducerea unei indemnizatii sociale minime garantate pentru persoanele varstnice care nu beneficiaza de pensie si ale caror venituri se situeaza sub limita saraciei. Scopul acestei masuri este acela de a lupta impotriva saraciei care inca afecteaza largi categorii din populatia Romaniei, cu precadere in randul batranilor ramasi singuri si care nu beneficiaza de sprijinul familiei. Este datoria noastra, a intregii societati, de a veni in sprijinul lor si am si implicare sociala.
Comentarii recente