Guvernanții de azi împart românii în două categorii: românii harnici și românii leneși. Cei harnici au tot ce le trebuie, iar cei leneși n-au decât să dispară pentru a elibera societatea de povara lor! Suferința mea este că prea mulți dintre noi acceptă acest mod simplist de a privi lucrurile. Poate că n-au timp, poate că au prea multe griji personale, poate că se simt și ei în pericol, poate că e pur și simplu mai ușor decât să iei atitudine… Este atât de ușor să aluneci dintr-o zonă a societății în alta!

Am avut ocazia să văd funcționând, într-o insulă extrem de săracă din Caraibe, un program pentru Educație care m-a încântat și m-a pus pe gânduri. Acolo, toți copiii care merg la școlile stat, primesc 2 uniforme gratuite pe an, stau la școală toată ziua și primesc masă gratuită. Toată lumea învață limba engleză, o necesitate fiind vorba de o insulă turistică. Cei săraci își duc copiii la școală numai pentru că, practic, sunt scutiți de niște cheltuieli, cu mâncarea și îmbrăcămintea. Și astfel, toți copiii au în mod real dreptul la educație, au șansa de a învăța și de a obține mai târziu un loc de muncă decent. Evident, școala asigură și educația sanitară, de igienă și, bineînțeles, asistență medicală. Ei formează o societate de oameni muncitori, sănătoși, care nu vor avea probleme să se integreze în câmpul muncii și să își îndeplinească rolul în societate.

E greu să nu faci o paralelă. Mai mult, este șocant că prea mulți dintre noi au impresia că aceste zone sărace ale lumii sunt grav înapoiate și din punct de vedere educațional, ignorând total enormitățile din propriul nostru sistem de învățământ.

Cum pregătim noi societatea de mâine? Pe ce clădim România copiilor noștri? Ce fel de oameni formăm în societatea românească de azi? Ce facem noi ca viitorul celor născuți în sărăcie să nu fie atins de mizerie, de boli, de umilință, de lipsa de educație, de infracționalitate și de abuzuri?

Toate aceste frânturi de vieți sfărâmate sunt frecvent prezente pe ecrane, problema este că alegem prea des să le ignorăm. Nu este suficient să vedem problemele din jurul nostru, trebuie să și facem ceva pentru a le soluționa. Depinde de fiecare dintre noi dacă astfel de copii primesc o șansă reală la un viitor curat, decent și onest, dacă ei vor crește liberi să își îndeplinească rolul în societate și să își atingă potențialul maxim.

TREBUIE ca fiecare copil să aibă dreptul real, nu doar scriptic, la EDUCAȚIE, la SĂNĂTATE, dreptul la o VIAȚĂ DECENTĂ! Iar aceste drepturi trebuie transpuse în programe. Societatea românească, prin aleșii săi, are obligația să găsească soluții pentru a îmbunătăți viața acestor copii, pentru a-i integra în societate, pentru a le crea oportunitatea să facă, al rândul lor, ceva pentru comunitate.

Ce bine ar fi dacă orice copil din această țară ar putea merge la grădiniță, la școală! Ce bine ar fi dacă ar avea ocazia să învețe o meserie, să se pregătească pentru viață! Orice copil sănătos are acest potențial, dar prea mulți cresc într-un mediu fără șanse. Ne îngrozim cu toții când urmărim știrie, dar viața merge mai departe, iar ei rămân acolo, sortiți să caute prin gunoaie! Nu este drept și nu este bine pentru nimeni, nici măcar pentru cei care privesc totul de la volanul mașinilor de lux și ei, la rândul lor, prizonierii unei lumi în care educația nu mai are nici o valoare. Nu cred că aceasta este lumea în care ne dorim să trăim, în care vrem să ne creștem copiii, indiferent pe ce treaptă a scării sociale ne aflăm!

Doamna doctor Elena Brănaru, de la Centrul de Prevenire a Tentativelor de Suicid la Copii şi Adolescenţi – Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, împreună cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, Primăria sectorului 5 și Asociaţia de Suicidologie organizează pe 10 septembrie 2011 – Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului – un eveniment cu deviza „Viaţa este un dar, nu o opţiune”.

Evenimentul se va desfăşura în doua etape diferite

• „Priveşte viaţa prin ochi de copil” – concurs de desene pe asfalt, la care vor participa aproximativ 50 de copii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani – desfăşurat între orele 11.00 – 12.30, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 1, sector 1, în zona fântânii din faţa Facultăţii de Geografie şi pe trotuarul din faţa Facultăţii de Litere, de pe Strada Edgar Quinet nr. 5-7. Desenele vor fi premiate.

• Tot în Piaţa Universităţii, la fântâna din spatele Facultăţii de Arhitectură, între orele 21.00 – 22.00, aproximativ 100 de adolescenţi şi tineri vor aprinde lumânări în memoria prietenilor şi cunoscuţilor care şi-au găsit sfârşitul în urma unei sinucideri, transmiţând totodată un mesaj distinct în vederea implicării comunităţii în activităţile de prevenire a suicidului:

ATUNCI….nu ţi-am auzit strigătul
NE IARTĂ!
ACUM…….lumină în amintirea ta… şi preţuire pentru viaţă.

De aceea, eu am convingerea ca preocuparea esentiala a statului trebuie sa fie dezvoltarea si intretinerea capacitatii fiecarui cetatean activ de a ocupa un loc de munca. Locul de munca platit corect este cea mai buna sursa de dezvoltare sociala.

Ca presedinte al Romaniei voi propune un Pact National pentru Locuri de Munca, Formare Profesionala si Protectie Sociala ca motor de restabilire a increderii, solidaritatii si coeziunii sociale. Aceste Pact va fi asumat de intreaga societate romaneasca, de la partide politice pana la parteneri sociali si reprezentanti ai mediului de afaceri. El va constitui fundamentul pentru dezvoltarea unei veritabile economii sociale de piata in Romania, in care eficienta economica se imbina cu asigurarea de sanse egale tuturor. Investitia in oameni, in formarea profesionala permanenta, va contribui direct la sustinerea cresterii economice. Degeaba avem locuri de munca si forta de munca, daca oamenii nu sunt calificati pentru posturile libere din economie. Datoria noastra este sa adaptam forta de munca la nevoile pietei si sa ne asiguram ca locurile de munca nou create sunt ocupate de oameni bine pregatiti. In acest sens voi continua sa sustin cu toata convingerea atragerea de bani europeni prin Fondul Social European pentru instruirea fortei de munca. Numai anul acesta, prin proiectele aplicate in cadrul acestui program au fost ocupate sau mentinute cateva zeci de mii de slujbe. Aplicarea acestui program in sine a dat de lucru la peste 11.000 de experti, oamenii cu inalta calificare, pentru evaluarea si implementarea proiectelor. Voi incuraja intotdeauna programele pentru crearea de locuri de munca in randul categoriilor vulnerabile.

Astfel, voi propune guvernului acordarea de stimulente fiscale si financiare companiilor care creaza slujbe pentru persoanele cu varste de sub 25 de ani si celor de peste 45 de ani. In felul acesta ne apropiem catre un deziderat firesc al oricarei economii sociale de piata si anume ocuparea integrala a fortei de munca.

In acelasi timp, voi incuraja guvernul sa creeze locuri de munca in economia sociala – asistenti sociali, insotitori, educatoare, supraveghetoare, etc. In acest fel, vom oferi un sprijin real pentru cei care isi cauta un loc de munca, dar asiguram si protectie sociala autentica pentru cei vulnerabili – batranii singuri, copiii abandonati, persoane cu nevoie speciale.

Avem nevoie de o noua lege a CES, capabila sa transforme acest mecanism de consultare sociala intr-un dialog deschis si eficient intre toate categoriile societatii. In acest sens, prioritara este includerea in CES si a reprezentantilor IMM-urilor, a investitorilor straini si a organizatiilor neguvernamentale. Trebuie sa gasim o solutie de reprezentare si consultare a muncitorilor din zona nesindicalizata. Incurajarea dialogului social va fi intotdeauna o prioritate a mandatului meu prezidential.

Politicile de securitate sociala si politicile familiale trebuie insa scoase de sub influenia deciziilor electorale. Pensiile si alocatiile pentru copii nu sunt “pomeni electorale”, ele au nevoie de o strategie de durata, care sa asigure beneficii reale pentru cei vulnerabili si stabilitate pentru sistemul public.

In acest sens, voi sustine ca toate beneficiile sociale sa fie definite in raport cu salariul mediu, cel care rezulta din functionarea economiei si mai putin din deciziile de campanie electorala. Obiectivul meu este asigurarea predictibilitatii si a stabilitatii pe termen lung in domeniul social, iar pentru a reusi acest lucru trebuie ca toata lumea sa inteleaga faptul ca pensionarii si familiile cu venituri reduse nu intra in categoria persoanelor asistate social.

Ca presedinte al Romaniei eu imi doresc o tara in care nimeni nu este lasat in urma, indiferent de varsta pe care o are, de locul unde traieste si munceste, de abilitatile fizice si intelectuale pe care le are. Ma voi lupta in continuare pentru drepturile pensionarilor, pentru ca statul are o obligatie morala si legala fata de milioanele de romani care au muncit o viata pentru progresul societatii. Voi sustine Legea unitara a pensiilor publice, care va consacra, in mod real, principiul contributivitatii.

Ea va aduce echitate in sistemul public de pensii, prin eliminarea pensiilor de lux din sistemul bugetar si cresterea pensiilor mici, inclusiv cele ale pensionarilor cu grad de invaliditate, dar si a pensiei sociale minim garantate. Dincolo de sprijinul financiar pe care il merita, eu am convingerea ca primii dintre pensionari care merita atentia si grija noastra sunt cei singuri, care nu se bucura de sprijinul familiei. Pentru batranii singuri voi promova proiectul “O casa de batrani in fiecare judet”, astfel incat, fiecare dintre ei sa poata beneficia  de facilitati moderne si de ingrijire adecvata. Mai mult de atat, propun adoptarea legislatiei necesare pentru a stabili cat mai clar care sunt drepturile pensionarilor. In acest fel, milioane de oameni ajunsi la varsta a treia isi vor putea cere in mod legal drepturile pentru care au muncit o viata intreaga. Problema sistemului de pensii nu este doar a celor ajunsi la batranete. Generatiile mai tinere contribuie in fiecare luna la sistemul public de pensii, dar si la Pilonul II de pensii private obligatorii. Impreuna cu reprezentantii institutiilor publice si private implicate in gestionarea Pilonului II de pensii vom gasi solutiile pentru garantarea randamentului acestora.

In acest fel, oamenii vor fi protejati  de socurile de pe pietele financiare si vor avea siguranta ca se vor putea bucura la pensie de veniturile cuvenite. Aceste masuri de protectie sociala sunt necesare, pentru ca saracia ramane in continuare una dintre problemele si provocarile serioase cu care se confrunta tara noastra. Avem peste 4 milioane de romani, cu 140.000 mai multi decat in urma cu 5 ani, care sunt nevoiti sa traiasca la limita saraciei, cu mai putin de 10 lei pe zi. Pentru acesti oameni avem nevoie de solutii, iar raspunsurile nu vor putea veni de la o singura institutie. Problema saraciei afecteaza intreaga societate si suntem cu totii responsabili de combaterea ei.

Ca presedinte al Romaniei voi sustine infiintarea unui Comisar national pentru combaterea saraciei care sa stabileasca directiile de actiune publica in domeniul protectiei sociale. In acelasi timp, sustin introducerea unei indemnizatii sociale minime garantate pentru persoanele varstnice care nu beneficiaza de pensie si ale caror venituri se situeaza sub limita saraciei. Scopul acestei masuri este acela de  a lupta impotriva saraciei care inca afecteaza largi categorii din populatia Romaniei, cu precadere in randul batranilor ramasi singuri si care nu beneficiaza de sprijinul familiei. Este datoria noastra, a intregii societati, de a veni in sprijinul lor si am si implicare sociala.